Bătălia de la Midway a fost o confruntare de proporții între Marina SUA și Marina Imperială Japoneză care s-a desfășurat la șase luni după atacul de la Pearl Harbour. Victoria decisivă a Marinei SUA și apărarea cu succes a bazei situate pe insula Midway a spulberat speranțele Japoniei de neutralizare a americanilor. Totodată, Bătălia de la Midway a însemnat un moment de cotitură din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial în Pacific.
Unul dintre principalele scopuri ale Japoniei din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial a fost înlăturarea Statelor Unite ale Americii ca putere din Pacific astfel încât să obțină teritoriu în insulele din Asia de Est și Pacificul de Sud-Vest.
Japonia spera să învingă flota americană și să folosească Atolul Midway ca baza de atac pentru Pearl Harbour, astfel asigurându-și dominanța în regiune și forțând negocierile de pace.
Statele Unite ale Americii erau conștiente de faptul că japonezii plănuiau un atac în Pacific (într-un loc sub numele de cod japonez „AF”) pentru că criptanaliștii din Marină au început să descifreze codurile din comunicațiile japonezilor în 1942. Locul și momentul atacului au fost confirmate atunci când baza americană de la Midway a trimis un mesaj fals care spunea că „duce lipsă de apă potabilă”.
Apoi, Japonia a trimis un mesaj prin care spunea că „AF duce lipsă de apă potabilă”, astfel confirmând că locul atacului era la baza de la Midway. Stația Hypo (acolo unde era situați criptanaliștii din Hawaii) a reușit să mai obțină data atacului și ordinea de bătălie a Marinei Imperiale Japoneze.
În dimineața zilei de 4 iunie, nave aeriene de la patru portavioane japoneze au atacat și avariat grav baza americană de la Midway. Fără știința japonezilor, portavioanele americane erau situate la est de insulă și pregătite de luptă. După atacurile inițiale, aeronavele japoneze s-au întors la portavioanele lor pentru a se reînarma și a face plinul. În timp ce aeronavele se întorceau, Marina Japoniei a aflat de prezența forțelor navale americane din zonă.
Bombardiere TBD Devastator și U.S. Douglas SBD-3 Dauntless de pe portavioanele USS Hornet, USS Enterprise și USS Yorktown au atacat flota japoneză. Portavioanele japoneze Akagi, Kaga, și Soryu au fost lovite, cuprinse de flăcări și abandonate. Hiryu, singurul portavion japonez care a supraviețuit, a reacționat cu două valuri de atac și a lovit USS Yorktown. Portavionul a fost grav avariat, însă a continuat să plutească. Totuși, un submarin japonez a scufundat portavionul Yorktown la data de 7 iunie.
În după-amiaza zilei de 4 iunie, un avion de recunoaștere trimis de Yorktown a localizat Hiryu, iar Enterprise a trimis la atac cinci bombardiere în picaj. În urma atacului, Hiryu a rămas în flăcări și fără abilitatea de a mai lansa aeronave înainte ca în cele din urmă să se scufunde, potrivit History.
În următoarele două zile, trupele americane și-au continuat atacurile, forțând japonezii să abandoneze și să se retragă. Japonia a pierdut aproximativ 3.057 de oameni, patru portavioane, un crucișător și sute de aeronave, în timp ce SUA a pierdut 362 de oameni, un portavion, un distrugător și 144 de aeronave. Această victorie crucială a Statelor Unite ale Americii a împiedicat extinderea Japoniei în Pacific. De asemenea, Statele Unite au reușit să ajungă într-o poziție din care au putut diminua imperiul japonez prin intermediul mai multor invazii și bătălii navale.
Un celebru submarin dispărut în Al Doilea Război Mondial a fost găsit după 75 de ani